Depresia post-partum

Depresia, la nivel mondial, a crescut considerabil, fiind a doua cauză de dizabilitate mondială. 

Depresia post-partum apare mai des și la femeile care nu primesc sprijin din partea familiei sau a prietenilor apropiați. Adaptarea la un nou statut – acela de mama – îngrijorările referitoare la starea copilului provoacă o anxietate ce poate fi amplificată mai ales dacă mama a avut anterior astfel de probleme.     

Multe femei sunt încă reticente în a cere ajutor pentru această problemă tratabilă. „Intervine rușinea: nimeni nu vrea să admită că a avut depresie sau anxietate”, spune dr. Andreea Dobra -medic psihiatru în cadrul NovoClinique.  „Corelat mai ales cu faptul că te afli într-un moment din viața în care trebuie să te simți fericită și binecuvântată, dar biologia ta pur și simplu nu cooperează. Cred că cel mai mare factor este vinovăția; maternitatea este ceea ce ar trebui să iubești și să fii foarte recunoscătoare, dar, de fapt, nu mereu poți simți doar asta. Societatea este, de asemenea, responsabilă pentru stigma care se pune pe pacienții psihiatrici, în general. Poate fi o perioadă într-adevăr grea dacă suferi de depresie, ca să nu mai vorbim de privarea generală de somn, tranziția internă și psihologică în a deveni părinte. Femeile trebuie să recunoască faptul că, dacă nu merge așa cum și-au imaginat, nu trebuie să se resemneze. Dacă ai avea cancer de sân, nu ai face acest lucru; ai căutat ajutor”.

Consultul nu trebuie amânat pe principiul că „o să treacă de la sine”, adaugă dr. Dobra.

Nașterea unui copil poate declanșa un amestec de emoții, de la bucurie si fericire la teamă si anxietate. Astfel, perioada post-partum prezintă un risc crescut pentru tulburări din sfera psihiatrică, care pot evolua de la depresie ușoară până la stări psihotice. Depresia post-partum apare la 10-15% dintre lăuze, debutul situându-se la 60% dintre ele in primele 6 săptămâni de la naștere.

În apariția depresiei post-partum este vorba de o vulnerabilitate complex:

• 1.     Biologica: modificări hormonale bruște si semnificative, care apar imediat după naștere:

-hormonii feminini estrogenul si progesteronul scad semnificativ în orele imediat următoare nașterii;

-nivelul hormonului tiroidian, de asemenea poate scădea;

-nivelul placentar crescut al corticotropin releasing hormone (CRH), în cursul săptămânii a 25-a de sarcină, poate fi folosit ca marker al unei posibile dezvoltări a depresiei post-partum.

• 2.     Psihologica si psiho-socială, în care sunt implicați următorii factori de risc:

-antecedentele psihiatrice de depresie sau altă boală afectivă;

-istoric familial de boli psihice;

-absența suportului social: familie dezorganizată, dificultăți in îngrijirea nou-născutului;

-evenimente psiho-traumatizante în timpul sarcinii sau după naștere.

 Putem identifica in funcție de intensitatea simptomelor două tipuri de depresie:

• ·       Depresia tranzitorie  post-partum apare la 2-3 zile după naștere la 50-80% dintre mame si este considerată o modificare normală după naștere dacă nu depășește două săptămâni. Simptomele sunt variabile, asemenea: insomniei, iritabilități, crizelor de plâns, sentimentelor de copleșire si labilitate afectivă.  În acest caz, simptomatologia rămâne la intensitate subclinică, dar trebuie monitorizată de către personalul medical, pentru a putea interveni cu promptitudine când dobândește o dimensiune clinică.
• ·       Depresia severă poate surveni oricând în primul an după naștere, iar simptomele sunt: tristețe, pierderea interesului, dificultăți de concentrare, senzație de oboseală majoră, tulburări ale apetitului, tulburări ale somnului, scăderea libidoului, sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copil și o anxietate excesivă în legătură cu starea de sănătate a acestuia. Aproximativ 1 din 8 mame dezvoltă depresie post-partum de lungă durată in zilele sau lunile de după naștere.

Modificările hormonale și durerea cauzată de avortul spontan sau nașterea unui făt mort, de asemenea, pot declanșa depresie post-partum la multe femei. Depresia post-partum face dificilă îndeplinirea atribuțiilor de mamă, afectând îngrijirea copilului și formarea atașamentului față de acesta.

Bebelușii mamelor depresive tind  să fie mai lenți în achiziția limbajului, a comportamentelor specifice vârstei, și în dezvoltarea mentală. Fără tratament, depresia post-partum poate dura aproximativ 7 luni, și poate continua peste un an. Tratamentul prompt este important atât pentru mama, cât si pentru copil. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât recuperarea este mai rapidă, scăzând șansele de repetare a depresiei. Totodată, dezvoltarea copilului este mai puțin afectată de boala mamei.

Consilierea si terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru depresia post-partum de intensitate mică si moderată. Farmacoterapia va fi inițiata cu prudență de către medicul psihiatru, in funcție de severitatea simptomelor depresive si a informațiilor existente despre eficiența altor tratamente antidepresive urmate de pacientă. Se va lua in considerare necesitatea întreruperii alăptării la sân, prin consult interdisciplinar al ginecologului, psihiatrului si endocrinologului.

Un alt motiv pentru care femeile nu se prezintă la medic, adaugă dr. Andreea Dobra, este că acestea nu cred că depresia este o boală medicală, deoarece principalele simptome sunt emoționale și psihologice. Depresia post-partum este o experiență traumatică, dar din cauza stigmei și a lipsei de dovezi fizice grele, femeile tind să creadă că depresia lor este cumva sub controlul lor personal. De asemenea, un simptom al depresiei este a simți vinovăția și îndoiala de sine. Așa că puneți acești doi factori împreună și femeile văd asta ca un neajuns în ele însele.